Reymont, Wladyslaw Stanislaw (1867-1925), proza­tor polon. A debutat cu nuvele, în romanele sale „Comedi­anta” (1896), „Frămîntări” (1897) şi „Pămîntul făgădu­inţei” (1899), R. realizează un tablou critic al vieţii pro­vinciale burgheze. Situat pe poziţiile poporanismului, R. re­pudiază oraşul, considerîndu-1 un adevărat „iad”. Opera care i-a atras faima şi peste hotare (Premiul Nobel, 1924) este romanul „Ţăranii” (1904— 1909, trad. rom. 1965), epopee a mediului rural polonez, în care satul, cu obiceiurile, mun­cile şi pasiunile sale, apare sub aspectele cele mai diferite în decursul succesiunii anotim­purilor. R. este un maestru al peisajului natural, rapsod al sentimentului unităţii dintre om şi natură.