revoluţia ştiinţifică şi teh­nică contemporană, proces complex de dezvoltare accele­rată şi în strînsă interdepen­denţă a ştiinţei şi a tehnicii contemporane, ştiinţa situîndu-se în fruntea progresului tehnic, transformîndu-se ea în­săşi tot mai mult într-o forţă de producţie nemijlocită, şi de-terminînd revoluţionarea forţe­lor de producţie. Conţinutul revoluţiei în ştiinţă il constituie descoperirile epocale şi marile realizări teoretice în diferite ramuri ale ştiinţelor naturii, obţinute în special în sec. .al XX-Iea, printre care se nu­mără: teoria relativităţii şi mecanica cuantică, descope­rirea nucleului atomic, a particulelor elementare, a fi­siunii şi fuziunii nucleare, teoria rezonanţei, cibernetica ş.a. Toate acestea au deter­minat importante progrese ale fizicii atomice, nucleare, ale fizicii corpului solid ş.a. A crescut aportul fizicii şi al matematicii la dezvoltarea chi­miei (teoria mezomenei), bio­logiei (bionica, biofizica, bio-energetica, biocibernetica, bio-matematica, progresele gene­ticii). S-a adîncit conexiunea dintre diferitele ramuri ale ştiinţei, au apărut ştiinţe noi (electronica, cibernetica etc), de însemnătate hotărîtoare pentru studierea naturii şi pentru aplicarea ştiinţei în tehnică. Materializarea teh­nică imediată a marilor descoperiri ştiinţifice ale epocii noas­tre, condiţionarea progresului tehnic de aplicarea realizărilor stiinţei sînt ilustrate în primul rand de automatizarea complexă a procesului de producţie, care constituie elementul fundamen­tal al r.ş. şi t.c. Revoluţia în tehnică, îndeosebi în tehnica producţiei materiale, constă în schimbările radicale intervenite domeniul mijloacelor de nnncă, în domeniul obiectelor muncii şi în tehnologie (auto­matizarea complexă a procesu­lui de producţie, introduce­rea largă a maşinilor elec­tronice de calcul, chimizarea inducţiei, folosirea unor noi curse de energie, a unor pro­cedee tehnologice moderne etc). Sehimbările profunde interve­nite in domeniul ştiinţei şi tehnicii alcătuiesc premisele unei noi revoluţii industriale. B î. şi t.c. determină nu numai crearea unor ramuri noi ale industriei (atomică, a semicon­ductoarelor etc), ci şi modificarea radicală a condiţiilor producţiei materiale şi a posibiliţilor de valorificare a bo­gatiilor naturale în folosul omu­lui, asigurarea fabricării pe scară industrială, a unor noi şi largi game de produse, printre care materii prime inexistente în natură (ex. răşinile sintetice), creşterea considerabilă a pro­ductivităţii muncii sociale, re­ducerea cheltuielilor de pro­ducţie ş.a. R.ş. şi t.c. trans­formă, astfel, baza tehnică a producţiei industriale, a pro­ducţiei de bunuri materiale în general. R.ş. şi t.c. aduce şi schimbări în locul pe care îl ocupă omul în procesul de producţie. Eliberîndu-1 într-o măsură crescîndă de munca fizi­că şi de subordonarea totală faţă de maşină, ea transformă, tot­odată, radical activitatea umană în toate domeniile. Datorită r.ş. şi t.c, ponderea personalului de cercetare şi proiectare, a inginerilor şi tehnicienilor, ca şi nivelul calificării tehnice a muncitorilor cresc rapid, deter-minînd schimbări simţitoare în compoziţia claselor sociale şi respectiv în structura profe­sională şi în gradul de conşti­inţă a clasei muncitoare. Creşte numericeşte intelectualitatea le­gată de producţia materială nemijlocită şi rolul ei social. Pătrunderea rapidă a realizări­lor r.ş. şi t.c. în viaţa economică şi în viaţa social-culturală exer­cită o influenţă puternică asu­pra tuturor laturilor vieţii so­ciale, determină schimbări im­portante în activităţile şi în conştiinţa oamenilor. R.ş. şi t. c. se desfăşoară pe plan mondial, avînd efecte asu­pra vieţii economice şi sociale în ansamblul ei. In capitalis­mul contemporan, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, utilizarea re­zultatelor lor au un caracter inegal şi tot mai contradictoriu, desfăşurîndu-se pe fondul crizei generale a capitalismului şi du-cînd la adîncirea contradicţiilor antagonice ale capitalismului. In socialism, legile economice specifice creează condiţii obiec­tive pentru dezvoltarea pianificată, multilaterală şi în ritm rapid a ştiinţei şi tehnicii, pentru folosirea tot mai com­pletă a realizărilor acestora în vederea consolidării şi dezvol­tării bazei tehnice-materiale a socialismului şi a creării con­diţiilor trecerii la comunism. In ţara noastră, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, folosirea pe scară largă â realizărilor r.ş. şi t. c. constituie un factor de uriaşă importanţă a construc­ţiei atotcuprinzătoare a socia­lismului. In România, r. ş. şi t. c. se înfăptuieşte, sub con­ducerea partidului, de către clasa muncitoare, de către inte­lectualitate, de către întregul nostru popor. V. şi Româ­nia; ştiinţă; tehnică.