revolutia stiintifica si tehnica contemporana
Tagged as: R
revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană, proces complex de dezvoltare accelerată şi în strînsă interdependenţă a ştiinţei şi a tehnicii contemporane, ştiinţa situîndu-se în fruntea progresului tehnic, transformîndu-se ea însăşi tot mai mult într-o forţă de producţie nemijlocită, şi de-terminînd revoluţionarea forţelor de producţie. Conţinutul revoluţiei în ştiinţă il constituie descoperirile epocale şi marile realizări teoretice în diferite ramuri ale ştiinţelor naturii, obţinute în special în sec. .al XX-Iea, printre care se numără: teoria relativităţii şi mecanica cuantică, descoperirea nucleului atomic, a particulelor elementare, a fisiunii şi fuziunii nucleare, teoria rezonanţei, cibernetica ş.a. Toate acestea au determinat importante progrese ale fizicii atomice, nucleare, ale fizicii corpului solid ş.a. A crescut aportul fizicii şi al matematicii la dezvoltarea chimiei (teoria mezomenei), biologiei (bionica, biofizica, bio-energetica, biocibernetica, bio-matematica, progresele geneticii). S-a adîncit conexiunea dintre diferitele ramuri ale ştiinţei, au apărut ştiinţe noi (electronica, cibernetica etc), de însemnătate hotărîtoare pentru studierea naturii şi pentru aplicarea ştiinţei în tehnică. Materializarea tehnică imediată a marilor descoperiri ştiinţifice ale epocii noastre, condiţionarea progresului tehnic de aplicarea realizărilor stiinţei sînt ilustrate în primul rand de automatizarea complexă a procesului de producţie, care constituie elementul fundamental al r.ş. şi t.c. Revoluţia în tehnică, îndeosebi în tehnica producţiei materiale, constă în schimbările radicale intervenite domeniul mijloacelor de nnncă, în domeniul obiectelor muncii şi în tehnologie (automatizarea complexă a procesului de producţie, introducerea largă a maşinilor electronice de calcul, chimizarea inducţiei, folosirea unor noi curse de energie, a unor procedee tehnologice moderne etc). Sehimbările profunde intervenite in domeniul ştiinţei şi tehnicii alcătuiesc premisele unei noi revoluţii industriale. B î. şi t.c. determină nu numai crearea unor ramuri noi ale industriei (atomică, a semiconductoarelor etc), ci şi modificarea radicală a condiţiilor producţiei materiale şi a posibiliţilor de valorificare a bogatiilor naturale în folosul omului, asigurarea fabricării pe scară industrială, a unor noi şi largi game de produse, printre care materii prime inexistente în natură (ex. răşinile sintetice), creşterea considerabilă a productivităţii muncii sociale, reducerea cheltuielilor de producţie ş.a. R.ş. şi t.c. transformă, astfel, baza tehnică a producţiei industriale, a producţiei de bunuri materiale în general. R.ş. şi t.c. aduce şi schimbări în locul pe care îl ocupă omul în procesul de producţie. Eliberîndu-1 într-o măsură crescîndă de munca fizică şi de subordonarea totală faţă de maşină, ea transformă, totodată, radical activitatea umană în toate domeniile. Datorită r.ş. şi t.c, ponderea personalului de cercetare şi proiectare, a inginerilor şi tehnicienilor, ca şi nivelul calificării tehnice a muncitorilor cresc rapid, deter-minînd schimbări simţitoare în compoziţia claselor sociale şi respectiv în structura profesională şi în gradul de conştiinţă a clasei muncitoare. Creşte numericeşte intelectualitatea legată de producţia materială nemijlocită şi rolul ei social. Pătrunderea rapidă a realizărilor r.ş. şi t.c. în viaţa economică şi în viaţa social-culturală exercită o influenţă puternică asupra tuturor laturilor vieţii sociale, determină schimbări importante în activităţile şi în conştiinţa oamenilor. R.ş. şi t. c. se desfăşoară pe plan mondial, avînd efecte asupra vieţii economice şi sociale în ansamblul ei. In capitalismul contemporan, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, utilizarea rezultatelor lor au un caracter inegal şi tot mai contradictoriu, desfăşurîndu-se pe fondul crizei generale a capitalismului şi du-cînd la adîncirea contradicţiilor antagonice ale capitalismului. In socialism, legile economice specifice creează condiţii obiective pentru dezvoltarea pianificată, multilaterală şi în ritm rapid a ştiinţei şi tehnicii, pentru folosirea tot mai completă a realizărilor acestora în vederea consolidării şi dezvoltării bazei tehnice-materiale a socialismului şi a creării condiţiilor trecerii la comunism. In ţara noastră, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, folosirea pe scară largă â realizărilor r.ş. şi t. c. constituie un factor de uriaşă importanţă a construcţiei atotcuprinzătoare a socialismului. In România, r. ş. şi t. c. se înfăptuieşte, sub conducerea partidului, de către clasa muncitoare, de către intelectualitate, de către întregul nostru popor. V. şi România; ştiinţă; tehnică.