revoluţia burgheză din Anglia din sec. al XVII-lea, revoluţie burgheză victorioasă, de însemnătate europeană, în urma căreia a avut loc instaura­rea orînduirii de stat burgheze în Anglia. Ea a fost îndreptată împotriva regimului feudal-ab-solutist, care, în timpul regi­lor Iacob I (1603-1625) şi Carol 1(1625-1649) din dina­stia Stuart, trecea printr-o a-dîncă criză social-politică. Lup­ta opoziţiei (reprezentată de burghezie, noua nobilime îm-burghezită şi, în parte, de ţără­nimea engleză) a îmbrăcat un veşmînt religios, desfăşurîn-du-se sub forma mişcării p u-Titanilor, parlamentul fi­ind (începînd de la sfîrşitul sec. al XVI-lea) principalul ei centru organizatoric şi politic. Revoluţia a început în condi­ţiile agravării conflictului dintre rege şi parlament, ca urmare a persecuţiei puritanilor, a poli­ticii externe nefavorabile pro­testanţilor, dusă de regele Carol I, şi mai ales a războ­iului împotriva Scoţiei puri­tane, care se răsculase în 1637 — 1638. Carol I a convocat, după o întrerupere de 11 ani (1629-1640), parlamentul (13 aprilie—5 mai 1640, Parla­mentul scurt, şi 3 noiembrie 1640-20 aprilie 1653, Parla­mentul lung), cerîndu-i să apro­be alocarea unor sume de bani pentru continuarea războiului împotriva Scoţiei. Parlamentul lung a iniţiat o serie de măsuri îndreptate împotriva absolutis­mului (desfiinţarea impozitelor create de rege între anii 1629 şi 1640, lichidarea tribunalelor extraordinare regale şi biseri­ceşti, stabilirea principiului res­ponsabilităţii puterii executive ir. faţa parlamentului etc), care l-au determinat pe regele Ca-rol I să înceapă, în 1642, răz­boiul împotriva parlamentului, în timpul primului război civil (1642—1646) dintre parlament (sprijinit de masele populare) şi monarhie (susţinută de marea nobilime feudală şi de bise­rica anglicană) s-a dezvoltat re­voluţia, în prima etapă a răz­boiului, armata parlamentului a suferit înfrîngeri; reorganizată insă de Oliver C r o m w e 11, armata „noului model” (al că­rei nucleu 1-a constituit deta­şamentul de cavalerie numit ..coastele de fier”, format din ţărani şi din mica nobilime) a obţinut victorii decisive asupra armatei regelui la Marston Moor (1644) şi Naseby (1645). în cursul revoluţiei s-au crista­lizat în tabăra revoluţionară citeva grupări şi curente poli­tice radicale, care doreau să ducă revoluţia pînă la egalita­tea socială. în 1648, cu ajutorul nobilimii din nordul ţării, re­gele a dezlănţuit al doilea război civil, dar a fost înfrînt de armata revoluţionară la Preston (1648). Sub presiunea maselor revolu­ţionare, r. b. din A. din sec. al XVII-lea a căpătat, în 1649, un caracter burghezo-democratic; regele Carol I a fost executat, iar monarhia şi Camera Lorzilor lichidate; a fost proclamată re­publica (19 mai 1649), puterea politică trecînd în mîimle bur­gheziei şi ale noii nobilimi imburghezite. V. şi Marea B r i t a n i e.