revocare (lat. revocare „a rechema”; DR.) 1. Desfiinţare a unui act juridic prin manifes­tarea unilaterală de voinţă a persoanei care I-a făcut (ex. r. unei oferte de contract ori a unui legat). 2. Desfiinţarea unui act juridic în cazurile prevăzute de lege (ex. revoca­rea unei donaţii pentru ingra­titudine în cazul cînd dona­tarul îi refuză donatorului pen­sia de întreţinere datorată po­trivit legii). 3. Desfiinţarea, ca urmare a introducerii acţi­unii pauliene, a actelor de înstrăinare făcute de către de­bitor în frauda creditorilor, desfiinţarea avînd drept efect reintrarea în patrimoniul de­bitorului numai a acelor bu­nuri necesare satisfacerii drep­turilor creditorului care a in­trodus acţiunea. 4. Act prin care organul de stat com­petent hotărăşte încetarea calităţii de membru într-un organ ales (ex. dreptul Ma­rii Adunări Naţionale de a revoca Consiliul de Stat, Con­siliul de Miniştri, Tribunalul Suprem şi pe Procurorul Ge­neral). 5. Act prin care alegăto­rii retrag mandatul deputatului ales de ei fie în Marea Adunare Naţională, fie în sfaturile popu­lare.