respirator, aparat—(ANAT.), sistem de organe care asigură schimbul de gaze între orga­nismele animale şi mediu (ab­sorbirea oxigenului şi elimi­narea bioxidului de carbon). In scara animală, dezvoltarea a.r. s-a făcut în strînsă dependenţă de aceea a aparatului circu­lator, deoarece sîngele este cel care transportă gazele de la ţe­suturi la a.r. şi invers. Structura a.r. este adaptată modului de viaţă al animalului şi tipului de respiraţie. La animalele cu respiraţie acvatică, a.r. este re­prezentat prin branhii (la unii viermi, la crustacee, la unele moluşte, la peşti, la stadiile larvare ale amfibienilor şi la unii adulţi); deşi îndeplinesc aceeaşi funcţie, branhiile never­tebratelor se deosebesc ca struc­tură şi origine de acelea ale vertebratelor (sînt organe a n a1 o g e). La animalele cu respi­raţie aeriană, a.r. este alcătuit dintr-un sistem de trahei ra­mificate şi anastomozate ca o reţea fină la insecte, iar la ver­tebrate (peştii dipnoi, amfibienii, reptilele, păsările şi mami­ferele), a.r. este constituit dintr-o pereche de plămîm şi dm căile respiratorii. La mamifere şi la om, căile respiratorii (nas, lannge, trahee şi bronhii) au rolul de a conduce aerul în plă­mîm şi de la plămîm în exte­rior şi de a curăţa, încălzi şi umezi aerul inspirat, fără să ia parte la schimbul de gaze. Or­ganele cu rolul cel mai impor­tant în respiraţie sînt plămînn, în special alveolele pulmonare, la nivelul cărora are loc schim­bul gazos care condiţionează toate procesele metabolice din organism.