Republica Sud-Africană, stat în extremitatea sudică a Africii, situat între Africa de sud-vest, Bechuanaland, Rho-desia, Mozambic, Oceanul In­dian şi Oceanul Atlantic. Su­prafaţa: 1 221 042 km2. Popu­laţia: 17 474 000 loc. (1964), din care 2/3 negri bantu (kosa, zulu, basuto ş.a.), în rest buri, englezi, mulatri, indieni ş.a. Capitala: Pretoria. Reşedinţa parlamentului: Capetown. Alte oraşe mari: Johannesburg, Durban, Port Elizabeth, Germiston. Limbi oficiale: engleza şi afrikaans. Cea mai mare parte a teritoriului ţării este un podiş cu altitudini de 1 000- 1500 m, coborînd lin spre nord, domi­nat de unele culmi muntoase (ex. Witwatersrand) şi de ma­sive izolate. Marginile înălţate ale podişului formează munţi care coboară în trepte abrupte spre îngustele cîmpii litorale din est (Munţii Scorpiei, cu altitudinea maximă 3 657 m) şi vest, precum şi spre depresiu­nea Karroo din sud, dominată de Munţii Capului. în nord se întind şesun aride, prelun­giri ale regiunii Kalahan. Cli­mă tropicală, în sud subtropi­cală, cu nuanţe mediteraneene, aridă în partea centrală. Prin­cipalele ape sînt Orange (cu Vaal) şi Limpopo. Vegetaţie de savană, semideşert şi deşert, în munţii dm sud-est păduri. Importante zăcăminte de mine­reuri auroargentifere (în special în Witwatersrand, cel mai mare district aurifer din lume), dia­mante, uraniu, azbest, cărbuni, minereu de fier, mangan, crom, antimoniu, cupru, tungsten, nichel etc. Ţară industrial-agrară, în economia căreia formele a-vansate de producţie capitalistă coexistă cu unele forme pa­triarhale. Capitalul străin (en­glez şi nord-american) deţine poziţii importante. Principala ramură a economiei este in­dustria extractivă, şi în pri­mul rînd extracţia de me­tale nobile, uraniu şi dia­mante. R.S.-A. ocupă primul loc în lume în producţia de aur, diamante (din punct de .vedere valoric), cromit, platină, anti­moniu. Pe lîngă localnici, în minele din R.S.-A. lucrează, în condiţii foarte grele (adîncimi pînă la 3 000 m), numeroşi mineri aduşi din alte ţări afri­cane (Mozambic, Basutoland, Bechuanaland ş.a.). Este dez­voltată industria energetică, si­derurgică, alimentară (zahăr, conserve de fructe, vin), textilă, chimică (explozibili, îngrăşă­minte, acizi etc), constructoare de maşini (utilaj minier, maşini de transport). Cele mai multe centre industriale şi exploatări miniere sînt concentrate în nord-estul ţării, în provinciile Transvaal (în special în distric­tul Witwatersrand) şi Orange. Terenurile agricole aparţin ma­rilor fermieri buri şi englezi, care întrebuinţează muncitori agricoli indigeni şi produc în special pentru export. Doar în rezervaţii (circa 13% din su­prafaţă) pămîntul aparţine afri­canilor, dar în general este slab productiv. Predomină creşterea extensivă a animalelor (ovine, în special merinos şi caracul, bovine, porci). Terenurile cul­tivate ocupă suprafeţe restrînse. Se cultivă porumb, grîu, sorg, tutun, cartofi, arahide, tres­tie de zahăr, ananas, pomi fruc­tiferi, viţă de vie. Este dezvol­tat pescuitul marin. Se exportă în special aur, lînă, fructe, diamante, uraniu, platină, mi­nereu de mangan, cromit, az­best. Se importă produse in­dustriale. — Istoric. înainte de cucerirea europeană, teritoriul de astăzi al R.S.-A. a fost populat de tribun de boşimani şi de hotentoţi, iar apoi de popula­ţiile bantu. Colonizarea Afri­cii de Sud a fost începută de Compania olandeză a Indiilor Orientale, care în 1652 a înte­meiat Colonia Capului. în urma „războaielor împotriva cafrilor”, purtate în sec. XVIII — XIX de buri (urmaşi îndeo­sebi ai coloniştilor olandezi) şi englezi, aceştia şi-au lărgit considerabil posesiunile. în 1806, Colonia Capului a trecut în mîinile Angliei. în deceniul al patrulea al sec. al XlX-Iea, burii au întemeiat, pe terito­riile locuite de zuluşi, republica Natal (cucerită de englezi în 1843), iar în deceniul al şaselea al sec. al XlX-lea au pus bazele republicilor Trans­vaal şi Orange, ocupate de An­glia în urma războiului anglo-bur din 1899-1902. în 1910 a fost creată Uniunea Sud-A­fricană, ca domini­on britanic, în com­ponenţa căreia in­trau provinciile Co­lonia Capului şi Na­tal, precum şi fostele republici bure Trans­vaal şi Orange. Uniu­nea Sud-Afncană a participat la primul război mondial de partea Angliei, iar la sfîrşitul războiului a primit mandat din partea Ligii Naţiu­nilor asupra fostei posesiuni germane A-frica de Sud-Vest. în 1921 a fost creat Partidul Comunist din Africa de sud, care din 1951 activează în ilegalitate. în anii care au precedat cel de-al doilea război mondial, în Uniunea Sud-Africană s-a in­tensificat influenţa organizaţiilor fasciste, sprijinite activ de Germania hitleristă. Ca dominion britanic, în 1939, Uniunea Sud-Africană a declarat război Ger­maniei, iar în 1941 Japoniei. După al doilea război mondial, în ţară a fost instaurat un regim dictatorial de asuprire rasială legiferată (apartheid), bazată pe lip­sirea populaţiei de culoare de cele mai elementare drepturi sociale şi politice (drept de vot, discriminare în muncă, în şcoa­lă, în circulaţie etc). După 1960 autorităţile rasiste şi-au pus în aplicare planul de a izola populaţia africană în re­zervaţii (aşa-zisele bantus-tanuri). Sub presiunea ţă­rilor afro-asiatice membre ale Comunităţii Britanice de Naţi­uni, care au luat atitudine îm­potriva politicii rasiste a gu­vernului sud-african, Uniunea Sud-Africană a părăsit în 1961 Comunitatea Britanică de Na­ţiuni, proclamîndu-se repu­blică. Politica de apartheid a guvernului sud-african a dus la izolarea R.S.-A. pe arena internaţională. Şeful statului este preşedintele, ales pe ter­men de şapte ani. Puterea legisla­tivă este exercitată de parlament, format din Senat şi din Camera Adunării. Partide politice: Particlui naţionalist (partid de guvernămînt) şi Partidul unit (par­tid al opoziţiei) care în privinţa politicii rasiste sprijină parti­dul de guvernămînt.