Republica Sud-Africana
Tagged as: R
Republica Sud-Africană, stat în extremitatea sudică a Africii, situat între Africa de sud-vest, Bechuanaland, Rho-desia, Mozambic, Oceanul Indian şi Oceanul Atlantic. Suprafaţa: 1 221 042 km2. Populaţia: 17 474 000 loc. (1964), din care 2/3 negri bantu (kosa, zulu, basuto ş.a.), în rest buri, englezi, mulatri, indieni ş.a. Capitala: Pretoria. Reşedinţa parlamentului: Capetown. Alte oraşe mari: Johannesburg, Durban, Port Elizabeth, Germiston. Limbi oficiale: engleza şi afrikaans. Cea mai mare parte a teritoriului ţării este un podiş cu altitudini de 1 000- 1500 m, coborînd lin spre nord, dominat de unele culmi muntoase (ex. Witwatersrand) şi de masive izolate. Marginile înălţate ale podişului formează munţi care coboară în trepte abrupte spre îngustele cîmpii litorale din est (Munţii Scorpiei, cu altitudinea maximă 3 657 m) şi vest, precum şi spre depresiunea Karroo din sud, dominată de Munţii Capului. în nord se întind şesun aride, prelungiri ale regiunii Kalahan. Climă tropicală, în sud subtropicală, cu nuanţe mediteraneene, aridă în partea centrală. Principalele ape sînt Orange (cu Vaal) şi Limpopo. Vegetaţie de savană, semideşert şi deşert, în munţii dm sud-est păduri. Importante zăcăminte de minereuri auroargentifere (în special în Witwatersrand, cel mai mare district aurifer din lume), diamante, uraniu, azbest, cărbuni, minereu de fier, mangan, crom, antimoniu, cupru, tungsten, nichel etc. Ţară industrial-agrară, în economia căreia formele a-vansate de producţie capitalistă coexistă cu unele forme patriarhale. Capitalul străin (englez şi nord-american) deţine poziţii importante. Principala ramură a economiei este industria extractivă, şi în primul rînd extracţia de metale nobile, uraniu şi diamante. R.S.-A. ocupă primul loc în lume în producţia de aur, diamante (din punct de .vedere valoric), cromit, platină, antimoniu. Pe lîngă localnici, în minele din R.S.-A. lucrează, în condiţii foarte grele (adîncimi pînă la 3 000 m), numeroşi mineri aduşi din alte ţări africane (Mozambic, Basutoland, Bechuanaland ş.a.). Este dezvoltată industria energetică, siderurgică, alimentară (zahăr, conserve de fructe, vin), textilă, chimică (explozibili, îngrăşăminte, acizi etc), constructoare de maşini (utilaj minier, maşini de transport). Cele mai multe centre industriale şi exploatări miniere sînt concentrate în nord-estul ţării, în provinciile Transvaal (în special în districtul Witwatersrand) şi Orange. Terenurile agricole aparţin marilor fermieri buri şi englezi, care întrebuinţează muncitori agricoli indigeni şi produc în special pentru export. Doar în rezervaţii (circa 13% din suprafaţă) pămîntul aparţine africanilor, dar în general este slab productiv. Predomină creşterea extensivă a animalelor (ovine, în special merinos şi caracul, bovine, porci). Terenurile cultivate ocupă suprafeţe restrînse. Se cultivă porumb, grîu, sorg, tutun, cartofi, arahide, trestie de zahăr, ananas, pomi fructiferi, viţă de vie. Este dezvoltat pescuitul marin. Se exportă în special aur, lînă, fructe, diamante, uraniu, platină, minereu de mangan, cromit, azbest. Se importă produse industriale. — Istoric. înainte de cucerirea europeană, teritoriul de astăzi al R.S.-A. a fost populat de tribun de boşimani şi de hotentoţi, iar apoi de populaţiile bantu. Colonizarea Africii de Sud a fost începută de Compania olandeză a Indiilor Orientale, care în 1652 a întemeiat Colonia Capului. în urma „războaielor împotriva cafrilor”, purtate în sec. XVIII — XIX de buri (urmaşi îndeosebi ai coloniştilor olandezi) şi englezi, aceştia şi-au lărgit considerabil posesiunile. în 1806, Colonia Capului a trecut în mîinile Angliei. în deceniul al patrulea al sec. al XlX-Iea, burii au întemeiat, pe teritoriile locuite de zuluşi, republica Natal (cucerită de englezi în 1843), iar în deceniul al şaselea al sec. al XlX-lea au pus bazele republicilor Transvaal şi Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur din 1899-1902. în 1910 a fost creată Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, în componenţa căreia intrau provinciile Colonia Capului şi Natal, precum şi fostele republici bure Transvaal şi Orange. Uniunea Sud-Afncană a participat la primul război mondial de partea Angliei, iar la sfîrşitul războiului a primit mandat din partea Ligii Naţiunilor asupra fostei posesiuni germane A-frica de Sud-Vest. în 1921 a fost creat Partidul Comunist din Africa de sud, care din 1951 activează în ilegalitate. în anii care au precedat cel de-al doilea război mondial, în Uniunea Sud-Africană s-a intensificat influenţa organizaţiilor fasciste, sprijinite activ de Germania hitleristă. Ca dominion britanic, în 1939, Uniunea Sud-Africană a declarat război Germaniei, iar în 1941 Japoniei. După al doilea război mondial, în ţară a fost instaurat un regim dictatorial de asuprire rasială legiferată (apartheid), bazată pe lipsirea populaţiei de culoare de cele mai elementare drepturi sociale şi politice (drept de vot, discriminare în muncă, în şcoală, în circulaţie etc). După 1960 autorităţile rasiste şi-au pus în aplicare planul de a izola populaţia africană în rezervaţii (aşa-zisele bantus-tanuri). Sub presiunea ţărilor afro-asiatice membre ale Comunităţii Britanice de Naţiuni, care au luat atitudine împotriva politicii rasiste a guvernului sud-african, Uniunea Sud-Africană a părăsit în 1961 Comunitatea Britanică de Naţiuni, proclamîndu-se republică. Politica de apartheid a guvernului sud-african a dus la izolarea R.S.-A. pe arena internaţională. Şeful statului este preşedintele, ales pe termen de şapte ani. Puterea legislativă este exercitată de parlament, format din Senat şi din Camera Adunării. Partide politice: Particlui naţionalist (partid de guvernămînt) şi Partidul unit (partid al opoziţiei) care în privinţa politicii rasiste sprijină partidul de guvernămînt.