reper (din lat. reperire „a regăsi”) 1. (MAT.) Figură cu ajutorul căreia se poate introduce un sistem de coordonate într-un spaţiu prin metode invariante. De exemplu, trei puncte necoliniare într-un plan sau patru puncte necoplanare în spaţiu, date într-o anumită ordine (notate O, Alt A2 sau O, At, Ai, A3), formează un r. cartezian în plan, respectiv în spaţiu. Se numeşte şi sistem de referinţă. în geometria diferenţială se consideră repere mobile t. care se asociază punctelor unei curbe, unei suprafeţe sau unei varietaţi cu mai multe dimensiuni. 2. (TOPOGR.) Reper fotogrammetrie, detaliu topografic punctiform, natural sau artificial, identificat pe fotogramă şi pe teren şi utilizat în lucrările de restituţie sau de redresare pentru legarea precisă a hărţilor de reţeaua geodezică şi de nivelment a unei ţări.