reobază (gr. rheos „curent” şi basis „sprijin, susţinere” FIZIOL.), valoare minima a intensităţii unui curent electric continuu, capabil să producă excitaţia unui substrat viu (celulă şi fibră nervoasă, celulă şi fibră musculară etc). R. este utilizată în fiziologie pentru determinarea excitabilităţii substratului viu respectiv.