Renan [renan], Ernest (1823 —1892), scriitor, filolog, istoric al religiilor şi filozof romantic francez. A renunţat la cariera ecleziastică în jurul anului 1845. Opera sa, vastă, încearcă o fuziune a gîndirii filozofice cu cea religioasă într-o modalitate literară, vădind erudiţie, fantezie şi un talent de filiaţie voltairiană. A studiat îndeosebi începuturile creştinismului. A negat caracterul divin al lui Hristos (motiv pentru care autorităţile au interzis cursurile sale de ebraică la College de France), ca şi minunile biblice. Operele sale, deşi pătrunse de simpatie pentru religie, afirmă încrederea în raţiune, în ştiinţă şi în valorile civilizaţiei. în politică, R. a adoptat o poziţie antidemocratică, promovînd o teorie a „elitelor”. Op. pr.: „Istoria generală a limbilor semitice” (1855); „Istoria originilor creştinismului” (7 voi., 1863—1881), care cuprinde şi lucrarea cea mai cunoscută a lui R., „Viaţa lui Iisus” (1863); „Istoria poporului lui Israel” (1887-1893); „Amintiri din copilărie şi tinereţe” (1883).