relaţii de nedeterminare (FIZ.), formule care exprimă o teoremă din mecanica cuantică, enunţată de către W. Heisenberg (1927); această teoremă afirmă imposibilitatea măsurării simultane, cu împrăştieri statistice oricît de mici, a unor anumite perechi de mărimi fizice (cărora le corespund, în mecanica cuantică, operatori necomutativi). Dacă, de exemplu, x este o coordonată care desemnează poziţia unei particule şi p este componenta impulsului particulei pe direcţia aceleiaşi axe de coordonate, între ele are Ioc următoarea relaţie de nedeterminare: (Δx).(Δp) ≥h/ 4π , unde Δx şi Δp reprezintă împrăştierile statistice (măsuri ale abaterilor statistice de la valorile medii) ale mărimilor respective, iar h este constanta lui Planck. O relaţie analogă se poate scrie şi pentru energie şi timp. R. de n. nu pot fi interpretate în sens agnostic, ci doar ca o limitare a aplicabilităţii noţiunilor din fizica clasică Ia fenomenele microscopice studiate de fizica cuantică. Se mai numesc relaţii de incertitudine sau relaţii de imprecizie.