regulator (TEHN.), aparat sau dispozitiv al unui sistem de reglare automată, care primeşte, la intrare, semnalul emis de elementul de comparaţie (mărimea de acţionare) şi transmite, la ieşire, mărimea de comandă a elementului de execuţie care efectuează operaţia impusă. Este alcătuit din elemente de amplificare şi de corecţie. împreună cu elementul de comparaţie, r. asigură funcţionarea instalaţiei automate, astfel încît, atît în regim staţionar, cît şi în regim tranzitoriu, diferenţa (abaterea) dintre valoarea mărimii de ieşire şi valoarea ei impusă să fie cît mai mică. După natura mărimii reglate, r. pot fi: de presiune, de debit, de nivel, de temperatură, de umiditate, de viteză, de curent, de putere etc, iar după felul energiei utilizate pot fi: mecanice, la care interacţiunea dintre diferitele organe şi acţiunea asupra elementului de execuţie se efectuează prin intermediul unor mecanisme mecanisme simple (ex. r. centrifugal Watt); hidraulice, la care acţiunile şi interacţiunile se realizează prin intermediul energiei unui lichid sub presiune; pneumatice, la care interacţiunile se efectuează cu ajutorul aerului comprimat; electrice şi electronice, dintre care există o mare varietate de tipuri şi care au cea mai largă utilizare, fiind cele mai sensibile, rapide, compacte etc Tendinţa actuală este de a se utiliza sisteme unificate de reglare (constituite din blocuri interschimbabile la care toate mărimile de intrare şi de ieşire ale diferitelor blocuri au aceeaşi natură fizică şi aceeaşi gamă de variaţie), electronice, pneumatice şi combinate.