registru2 1. (ARTE PLAST.) Denumire dată zonelor orizon¬tale în care este împărţită uneori o suprafaţă decorată (perete pictat, relief, vas etc). împărţirea în r. a fost folosită frecvent în antichitate la reliefurile policrome egiptene; în evul mediu registrul1 apare mai ales în pictura monumentală bizantină, şi în timpanele catedralelor gotice, construite în serii paralele şi cuprinzînd figuri aşezate unele deasupra celorlalte. 2. (ARHIT.) Denumire dată cîmpurilor orizontale în care sînt distribuite elementele de plastică arhitectonică, (ex. decoraţia exterioară a bis. Decoraţie în registre. Faţada bisericii Trei Ierarhi din Iaşi (fragment) Trei Ierarhi din Iaşi). 3. (MUZ.) întind erea sonoră a diapazonului unui instrument sau al unei voci. Pentru instrumente există r. înalt, r. mediu şi r. profund, iar pentru voci se deosebesc: r. de piept, r. mediu şi r. de cap (falset). Grupul tuburilor (ex. la orgă) sau butoanelor (ex. la acordeon) de acelaşi timbru. 4. (TEHN.) Plăcuţă-obturator din oţel, din fontă sau din alt material, folosită la închiderea parţială sau completă a unui canal prin care circulă un fluid gazos (ex. r. de aer şi r. de gaze de ardere la instalaţia unui cazan de abur). 5. (TE-LEC.) Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat şi la dirijarea ulterioară a selecţiei legăturilor pentru găsirea şi pentru prinderea liniei telefonului chemat. Din punctul de vedere al construcţiei, r. pot fi: electromecanice, cu relee şi selectoare acţionate de electromagneţi, şi electronice, cu dispozitive semiconductoare şi tuburi electronice, fără contacte mobile.