reflector (FIZ., TEHN.) 1. Dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector, care serveşte la modificarea repartiţiei spaţiale a fluxului luminos emis de o sursă de lumină şi care se bazează pe fenomenul de reflexie (regulată sau difuză) sau pe fenomenul de reflexie totală. După construcţie, r. pot fi: cu oglinzi concave (de obicei paraboloidale, utilizate în proiectoare), cu prisme simple sau cu reflexie totală (la proiectoarele cu deschidere foarte mare), emailate sau de sticlă difuzantă (utilizate la corpurile de iluminat) etc. R. se folosesc în construcţia unor instrumente optice, în tehnica iluminatului, în tehnica militară, în teatru şi în cinematografie etc. 2. Piesă care înconjură zona activă a unui reactor nuclear, avînd rolul de a evita scăpările de neutroni prin reflectarea lor difuză spre interiorul zonei active. Se confecţionează din materiale dense, care însă sînt slab absorbante pentru neutroni (ex. grafit).