războiul pentru independenţă (1877—1878), război împotriva turcilor, care a avut drept consecinţă recunoaşterea pe plan internaţional a independenţei României. Ca urmare a necesităţii istorice şi a împrejurărilor favorabile create prin răscoala din Bosnia şi Herţegovina (1875), din Bulgaria (1876) şi prin declanşarea de către Rusia a unui nou război împotriva Turciei (1877), România şi-a proclamat independenţa de stat (9 mai 1877). în temeiul convenţiei româno-ruse din 4/16 aprilie 1877, armata rusă a trecut prin România şi a ocupat linia Dunării pînă la gura Oltului, iar armata română a fost concentrată în Oltenia de sud. în iunie, trupele ruse au trecut Dunărea şi au început operaţiile pe teritoriul Imperiului otoman. Rezistenţa lui Osman Paşa la Plevna, în spatele armatei ruse în ofensivă, a determinat comandamentul rus să oprească înaintarea. începînd din iunie 1877, armata română a participat la operaţiile militare, peste Dunăre, cu Diviziile a IlI-a şi a IV-a şi cu o divizie de rezervă, avînd un efectiv total de 38000 de oameni şi 108 tunuri. Atacul ruso-român din 30 august/11 septembrie a avut ca rezultat cucerirea redutei Griviţa I de către români; în ansamblu, Plevna a rezistat, fiind ocupată abia după un asediu îndelungat, care a durat pînă la 28 noiembrie/10 decembrie, cînd, după o încercare nereuşită de a rupe încercuirea, Osman Paşa a fost silit să se predea cu întreaga sa armată. Cu puţin timp înainte, la 9/21 noiembrie, armata română cucerise cetatea Rahova. Căderea Plevnei a dus la precipitarea evenimentelor militare; în timp ce trupele române au început asedierea Vidinului, cele ruse au trecut Balcanii şi au înaintat grabnic spre Constantinopol, în apropierea căruia au ajuns la 18/30 ianuarie 1878, după ce cuceriseră Plovdiv (Filipopol) şi Adrianopol (Edirne). Turcia a fost nevoită să ceară un armistiţiu; la 19 februarie/3 martie 1878 s-a semnat tratatul de la San Stejano, în temeiul căruia, între altele, era recunoscută independenţa României. Puterile apusene s-au opus însă unor prevederi ale acestui tratat şi în vara anului 1878, a avut loc la Berlin un congres care a elaborat tratatul de pace definitiv. Prin acest tratat, România a fost recunoscută ca stat independent şi î se restabilea autoritatea asupra Dobrogii, străvechi teritoriu românesc; portul Constanţa îi asigura ieşirea directă la Marea Neagră. La Congres, lupta pentru stăpînirea gurilor Dunării a fost cîştigată de Rusia, care relua în stăpînire judeţele din sudul Basarabiei (retrocedate Moldovei prin tratatul de pace de la Paris din 1856).