raza 1. (MAT.) a) Raza unui cerc sau a unei sfere, distanţa constantă de la centru la un punct oarecare al cercului, res¬pectiv al sferei, b) Raza vectoriala a unui punct din plan sau din spaţiu faţă de pol, una dintre coordonatele polare ale unui punct, egală cu distanţa dintre pol şi punctul respectiv. c) Raza de convergenţă a unei serii de puteri a0 + atx + a2×2 + … + anxn +…, numărul Rє[0, + ∞], aşa încît pentru | x | R, divergentă, d) Raza de curbură într-un punct P al unei curbe plane sau strîmbe, limita raportului dintre arcul de curbă cuprins între un punct P dat şi un punct mobil ale unei curbe plane sau strîmbe şi unghiul dintre tangentele la curbă în cele două puncte, cînd punctul mobil tinde către P. Ea este egală cu raza cercului de curbură (osculator) la curbă în punctul considerat, e) Raza de torsiune într-un punct P al unei curbe strîmbe, limita raportului dintre arcul de curbă cuprins între un punct P dat şi un punct mobil ale unei curbe şi unghiul dintre planele oscula-toare în cele două puncte, cînd punctul mobil tinde către P. 2. (REZ. MAT.) Rază de inerţie, mărime convenţională, avînd dimensiunile unei lungimi, ega¬lă cu rădăcina pătrată a rapor¬tului dintre momentul de iner¬ţie al unui corp şi masa totală a corpului, sau dintre momentul de inerţie al unei suprafeţe şi aria ei. 3. (HIDROTEHN.) Rază hidraulică, mărime geometrică utilizată în calculele hidraulice, a cărei valoare este egală cu raportul dintre dublul ariei secţiunii transversale a unui curent de fluid şi semiperimetrul udat al conductei (albiei) prin care curge fluidul. 4. (FIZ.) Fascicul paralel îngust dintr-o radiaţie ondulatorie sau corpusculară, cu secţiunea constantă şi neglijabilă în raport cu dimensiunile sistemului fizic în care se propagă (ex. r. luminoasă, r. electronică, r. moleculară). Deoarece numeroase radiaţii (ex. cele electromagnetice cu lungime de undă mică, cele corpusculare) sînt constituite din fascicule de r. mai mult sau mai puţin divergente, termenii de radiaţie şi de raze se folosesc pentru aceste cazuri cu aceeaşi accepţie (ex. raze X, raze catodice, raze atomice etc). în fenomenul dublei refracţii prin cristale uniaxe există două t. luminoase care poartă denumiri speciale: r. ordinară, care se propagă în cristalul birefringent după legile obişnuite ale refracţiei, şi r. extraordinară, care nu respectă legile refrac¬ţiei; ambele t. sînt total polarizate, avînd planele de polarizaţie perpendiculare între ele. V. şi radiaţie. — (MED.) Raze mitogenetice, radiaţii ultraviolete care se presupune că ar fi eliberate de celulele în activitate şi ar stimula înmulţirea celulelor vecine.