Raţiu, Ioan (1828-1902), unul dintre conducătorii luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania, participant la revoluţia din 1848. In 1863-1864 a fost deputat şi secretar al Dietei Transilvaniei din Sibiu. Adversar al pactului dualist austro-ungar, R. a fost unul dintre iniţiatorii Pronunciamentului de la Blaj din 1868 şi al Memorandumului din 1892 şi unul dintre întemeietorii Partidului naţional român din Transilvania (1881), al cărui preşedinte a fost între 1892 şi 1902. A fost conducătorul delegaţiei, formată din 300 de români, care trebuia să prezinte împăratului, la Viena, textul Memorandumului din 1892. Judecat şi condamnat la doi ani închisoare, a fost eliberat după 15 luni, în urma protestelor opiniei publice din ţară şi din străinătate.