Ranetti, George 0875-1928), scriitor şi publicist român. S-a născut la Mizil. A debutat la „Adevărul literar”, a colaborat la „Moş Teacă” şi „Moftul român” şi a editat, în colaborare, revistele umoristice de largă circulaţie „Zeflemeaua”, „Furnica”. Discipol al lui I.L. Caragiale şi A. Bacalbaşa, a cultivat cu talent cronica rimată, fabula, satira, cu obiective sociale, antidmastice şi antipoliticianiste („De inimă albastră”, 1899; „Strofe şi apostrofe”, 1900; „Fabule”, 1907; „Poezii”, 1924 ş.a.), semnate uneori cu pseudonime (Dom’ Paladu, Cyrano ş.a.). A mai scris schiţe umoristice („Schiţe vesele”, 1909; „Matache Pisălog”, 1914 ş.a.) şi comedii („Romeo şi Julieta la Mizil”, „Săracu Dumitrescu”, 1907). în 1956, o parte dm creaţia sa a fost reunită într-un volum selectiv („Versuri”), îngrijit şi pre¬faţat de M. Dragomir.