rampă1 1. (DRUM., C.F.) a) Porţiune înclinată faţă de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării, b) Declivitate, exprimată în procente, a unei căi de comunicaţie terestre, în urcuş. 2. (TEHN.) Platformă, pe care se poate instala un utilaj sau care serveşte la depozitarea, încărcarea şi descărcarea mărfurilor dintr-un vehicul rutier ori feroviar. 3. (IND. EXTR.) Lucrare minieră prin care se face legătura între galena de transport a unui orizont şi un puţ de mină sau un plan înclinat. In interiorul r. sînt garate vagonetele de transport care circulă în galerie şi se fac manevrele necesare pentru încărcarea şi descărcarea acestora din colivii. R. cuprind, în general, un ansamblu de excavaţii orizontale (galerii, camere de aşteptare, ateliere, bazine etc). 4. (AV., TEHN.) Rampă de lansare, suport sau platformă prevăzută cu dispozitive de orientare şi ghidare, folosită pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. R. de l. pot fi fixe (instalate pe sol) sau transportabile (instalate pe nave, submarine, avioane, tancuri etc). Se deosebesc r. de l. pentru rachete nedirijate in zbor, care au forma unor şine, tuburi sau carcase de ghidare, şi r. de l. pentru rachete dirijate, care au forma unor turnuri cu înălţime mare (30—50 m) şi sint prevăzute cu instalaţii de comandă pentru orientarea şi teledirijarea rachetelor.