Rameau [ramo], Jean Philippe (1683—1764), compozitor şi teoretician francez. Fiu al unui organist din Dijon, a devenit el însuşi organist, după ce a călătorit în Italia şi a învăţat mai întîi vioara. Numeroasele sale lucrări dramatice: opere-balet, comedie-balet (unele dintre ele pe librete de Voltaire, cu care era prieten), abor¬dează subiecte mitologice, pastorale („Hippolyte şi Aricie”. 1733; „Indiile galante”, 1735; „Castor şi Pollux”, 1737;„Dardanus”, 1739 ş.a.) şi se disting prin originalitatea melodică şi armonică. Creaţia sa mai cuprinde cîteva cantate, muzică de cameră (62 piese pentru clavecin, o culegere de triouri) ş.a. Eminent teoretician, Rameau este autorul unui celebru „Tratat de armonie” (1722), apreciat şi de Debussy, în care subliniază, în spiritul tradiţiei muzicale franceze, importanţa armoniei ca factor generator de tensiune dramatică şi de punere în valoare a melodiei.