Rădulescu-Motru,. Constantin (1868-1957), filozof şi psiholog român. A fost profesor la Universitatea dm Bucureşti, membru al Academiei Române şi preşedinte al acesteia (1938-1941). A înfiinţat şi condus „Societatea de filozofie” şi publicaţiile periodice „Noua revistă română” (1900-1902 şi 1908-1916), „Studii filozofice” (1907-1919), „Revista de filozofie” (1923— 1943) şi „Analele de psihologie”(1934-1944). R.-M. a susţinut în filozofie concepţia idealistă a personalismului energetic, care îmbină personalismul cu energetismul lui W. Ostwald („Personalismul energetic”, 1927). El subordonează întreaga evoluţie a universului unui singur scop: formarea şi desăvîrşirea personalităţii umane, deasupra că¬reia postulează „personalitatea divină”. R.-M. a interpretat în spirit indetermimst unele descoperiri dm ştiinţele naturii, ca teoria relativităţii şi relaţiile de nedeterminare. Deşi s-a situat în unele împrejurări pe poziţii democratice, a fost în genere un teoretician al conservatismului politic („Doctrina conservatoare”, 1902; „Cultura română şi politicianismul”, 1904; „Concepţia conservatoare şi progresul”, 1922). în deceniul al patrulea, R.-M. s-a situat pe poziţii tradiţionaliste şi etniciste, a susţinut teoria „statului ţărănesc” şi teoria „românismului” (-Românismul”, 1936; „Timp şi destin”, 1940 ş.a.). El s-a delimitat însă de obscurantismul şi xenofobia „gîndiriştilor”. In domeniul psihologiei, activiatea lui a fost precumpănitor pozitivă. Concepînd psihologia ca o ştiinţă exactă, el a relevat legătura proceselor psihice cu cele fiziologice, a încurajat dezvoltarea cercetărilor experimentale de laborator şi a luat în consideraţie acţiunea factorilor sociali asupra vieţii psihice („Problemele psihologiei”, 1898;Curs de psihologie”, 1923). La sfirşitul vieţii, R.-M. a încercat să concilieze filozofia sa personalistă cu materialismul dialectic.