radiolari (zool., paleont.), ordin de protozoare rizopode marine, a căror parte centrală, cuprinzînd endoplasma cu nucleul, este înconjurată de o membrană pseudochitinoasă (capsulă) străbătută de numeroşi pori, pe unde ies la exterior, radial, pseudopode. Zona extracapsulară cuprinde ectoplasma, bogată în vacuole, cu rolul de a uşura plutirea. Unii radiolari au un schelet (test) silicios, care nu se distruge după moartea animalului şi se depune, formînd roci biogene. Prin fosilizare, scheletul r. poate cristaliza, trecînd în calcedonie sau cuarţ; uneori pe aceste schelete are loc pseudomorfoza piritei, calcitei sau a altor minerale. Prin acumularea resturilor de radiolari s-au format roci silicioase, numite radiolarite. R. au un rol important în formarea zăcămintelor de mangan, prin descompunerea sticlelor vulcanice bazice. In România, radiolari fosili sînt întîlniţi în accidentele silicioase dm triasic, jurasic, cretacic ale Carpaţilor Orientali, din Banat, Munţii Apuseni şi în depozitele miocene din Subcarpaţi (şisturile cu radiolari).