radiator 1. (FIZ.) Corp sau dispozitiv care emite radiaţii. După tipul radiaţiei emise se deosebesc: r. acustice (ex. instrumentele muzicale, difuzoarele etc), r. electromagnetice (ex. filamentele incandescente, antenele de radio etc.) ş.a. — R. integral, radiator electromagnetic constituit dintr-un corp care este capabil să absoarbă complet orice radiaţie incidenţă (ex. corpul negru). Are un spectru de emisie continuu şi o distribuţie energetică caracteristică. — R. selectiv, radiator în a cărui distribuţie spectrală energia priezintă maxime pentru anumite lungimi de undă. 2. (TELEC.) Partea activă a unei antene directive, formată, în general, dintr-un dipol situat în focarul antenei. 3. (TEHN.) Aparat, instalaţie sau parte de instalaţie folosită la încălzirea prin radiaţii sau la răcirea unui sistem tehnic. — R. de calorifer, ansamblu format din mai multe elemente de încălzire centrală cu aburi sau cu apă, interschimbabile şi montate rigid, care asigură o suprafaţă mare de radiaţie. — R. electric, aparat electric de încălzire, constituit dintr-unul sau din mai multe rezistoare şi dintr-un reflector de radiaţii. — R. de automobil, parte din instalaţia de răcire a motoarelor, formată dintr-o reţea de tuburi sau dintr-un rezervor cu o reţea de celule aşezate în fagure, în care se răceşte apa sau uleiul ce circulă prin instalaţie. Căldura este cedată aerului care circulă prin reţeaua r.