Rabelais [rabele], Franşois (circa 1494—1553), mare scriitor francez, una dintre cele mai reprezentative figuri ale Renaşterii. S-a născut la Chinon. Afost călugăr, iar mai tîrziu medic. Spirit umanist, poliglot, avid de cultură, şi a însuşit filologia, dreptul şi medicina, pe care a practicat-o la Lyon. A calatorit mult în suita unor puternici protectori, care nu totdeauna au izbutit să-1 apere de persecuţiile bisericii. Impreună cu cardinalul Jean Du Bellay a vizitat Italia. Opera care i-aasigurat nemurirea o constituie romanele „Gargantua” (1534,ult. trad. rom. 1962) şi „Pantagruel” (1532— 1564, postum),condamnate de biserică. Inspirate dintr-o naraţiune populară lioneză, ele au în centrul acţiunii lor figurile legendare a doi uriaşi: Gargantua şi Pantagruel. Povestirea aventuriloracestor personaje fabuloase, burlesti si alegorice este un prilej pentru scriitor de a introduce in naraţiune figuri tipicei ale societăţii contemporane lui si aluzii critice la evenimentele vremii. El satirizează cu indrazneala filozofia scolastică,biserica catolică, bigotismul, superstiţia, moravurile corupte ale călugărilor şi papalităţii, abuzurile feudalilor, monarhia: acaparatoare şi războinică ş.a. In regulile abaţiei Theleme, imaginata de el, este schiţată, in spiritul concepţiilor inaintate timpului, o atrăgătoare utopie a unei vieţi libere şi fericite. Spirit profund generos, epicurean, cu o nemărginită dragoste de viaţă şi o mare încredere în virtuţile naturii umane, R. susţine dreptul şi datoria omului de a se perfecţiona, de a se dezvolta potrivit firii sale, în afara oricăror constrîngeri dezumanizante, de a-şi satisface fără oprelişti setea de cunoaştere şi de fericire. Capitole întregi ale romanelor sale sînt consacrate politicii, educaţiei, ştiinţei ş.a. Cu R. pătrunde în literatura franceză acţiunea autentică, mişcarea, dinamismul personajelor, redat cu cele mai adecvate şi mai sugestive mijloace. El excelează în exprimarea pregnantă a amănuntului, ca şi a vălmăşagului impresiilor vizuale, auditive şi olfactive, care ţîşnesc nestăvilite şi care transmit senzaţia caldă şi colorată a vieţii. R. îmbină stilurile cele mai diferite, procedeele literare populare şi cele savante, vorbirea omului simplu ca şi stilul oratoric, erudit, ficţiunea ca şi realitatea. Inzestrat cu un deosebit simţ al limbii, scriitorul a ştiut să valorifice cu vervă inepuizabilă resursele comice ale limbajului, a ales cu îndrăzneală epitetele cele mai truculente, verbele cele mai expresive, fără să evite grotescul, pornografia şi scatologicul prohibit. Vocabularul său, extrem de bogat, cuprinzînd arhaisme, termeni argotici, dialectali, tehnici şi ştiinţifici, debitaţi torenţial, este un inventar pitoresc al întregii civilizaţii a Renaşterii franceze. Virtuos al veseliei şi optimismului galic, el a introdus în scrierile sale un umor suculent, savuros, de inspiraţie populară. R. este creatorul romanului satiric, gen pe care 1-a ridicat la o mare înălţime. Influenţa lui R. a fost imensă. Mari scriitori satirici şi umorişti din literatura universală modernă au fost influenţaţi de opera acestui umanist militant şi geniu al Renaşterii.