(ABLÁTIE) s.f. (<fr. ablation, lat. ablatio,-onis) 1. (MED.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui tesut patologic) prin interventie chirurgicala. 2. (GEOGR.) Proces de indepartare (prin actiunea apelor, ghetarilor, vintlui etc.) a particulelor fine rezultate in urma dezagregarii solului si a rocilor. 3. (ASTR.) Fenomen fizic in urma caruia un meteorit, un satelit etc., strabatind atmosfera cu mare viteza, pierde din substanta din cauza incalzirii sale (pina la incandescenta) prin frecarea cu aerul. <> Scut de ablatiune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva ablatiunii.