s.f. (< fr. aberration, lat. aberratio,-onis) 1. Ceea ce constitue o aberare de la timpul normal. <>  Defectiune a unui sistem optic care genereaza imagini neclare, deformate. <> Aberatie vizuala = astigmatism. Aberatia luminii = deplasare aparenta a imaginii unui astru in telescop. 2. Absurditate.