Sadoveanu, Ion Marin (pseudonimul lui Iancu-Leonte Marinescu) (1893-1964), scriitor român. S-a născut la Bucureşti. A făcut studii de filozofie la Bucureşti şi Paris. A debutat cu versuri de factură tradiţionalistă (reunite în 1930 în volumul „Cântece de rob”), în care obsesia morţii şi sentimentul mărginirii terestre sunt contrazise uneori de aspiraţia spre desăvârşire spirituală. După câteva încercări în genul dramatic („Metamorfoze” şi „Anno Domini”, 1927; „Molima”, 1930), scriitorul a abordat cu mai mult succes romanul. „Sfârşit de veac în Bucureşti” (1942) continuă,. În formulă balzaciană, cronica arivismului burghez, începută de N. FiIi-mon, şi reconstituie cu precizie şi culoare ultimele decenii ale sec. al XlX-lea. „Ion Sîntu” (1957), conceput ca un „Bildungsroman” (roman al formării personalităţii), întregeşte fresca socială cu primii ani ai sec. al XX-lea. „Taurul mării” (1962) evocă viaţa din vechiul oraş dobrogean Histria. S. a profesat cu competenţă cronica dramatică şi a publicat studii despre teatru: „Dramă şi teatru” (1926), „De la Mimus la Baroc” (1933) ş.a.; a tradus din H. Kleist, Stendhal, Shakespeare ş.a. S-a distins şi ca excelent conferenţiar.