Rodos, insulă grecească în marea Egee (cea mai mare din Arhipelagul Sporadelor de Sud), situată în apropierea ţărmului Asiei Mici. Suprafaţa: 1 404 km2. Populaţia: 70 000 loc. Are un relief deluros. Numai în vestul insulei înălţimile depăşesc 1 200 m. Altitudinea maximă:  1215 m (muntele Atâviros). De-a lungul ţărmurilor se în­tind cîmpii acumulative. Pă­duri de pin, de chiparos şi de stejar. Maquis. Se cultivă ce­reale, viţă de vie, tutun, măs­lini, citrice etc. Creşterea ani­malelor se practică în zonele înalte. Principalul oraş-port: Rodos. Staţiuni balneoclima-tice. — Istoric. Locuit din timpuri străvechi, R. a fost ocupat de perşi (sec. VI î.e.n.), apoi s-a alăturat ligii ateniene (sec. V î.e.n.). Cunoscînd o dezvoltare rapidă ca centru de producţie şi de comerţ, a devenit în sec. IV—II î.e.n. o putere maritimă de prim rang şi a avut un rol politic de seamă în lumea greacă. In epoca elenistică a cunoscut o remarcabilă înflorire culturală; astfel şcoala artistică rodiană a creat valoroase opere (ex. Colosul din Rodos). Aici a existat faimoasa şcoală de retorică, frecventată şi de mulţi romani (Cicero,Cezar ş.a.). în sec. I î.e.n. a fost ocupată de romani. în evul mediu a aparţinut Imperiului bizantin cu unele întreruperi; între 1309 şi 1522 a fost ocupată de cavalerii ioaniţi, iar apoi de turci. în timpul războiului italo-turc (1911 —1912) a fost ocupată de Italia,care a stăpînit-o pînă lasfîrşitul celui de-al doilea război mondial. Prin tratatul de pace de la Paris (1947), insula R. a revenit Greciei.